Prefectul aproape perfect

Narcisa Iorga
Joi, 13 Februarie 2003

A trecut de la gradul de maior la cel de general de brigadă în opt ani, din care şapte în rezervă; A obţinut, în numai trei ani, titlurile de doctor, profesor universitar şi conducător de doctorat

Prefectul Capitalei, Gabriel Oprea, este, la numai 42 de ani, general de brigadă de justitie şi profesor universitar doctor. Titlurile sânt trecute şi pe uşa cabinetului din prefectură. De curând, Gabriel Oprea este şi conducător de doctorat.
De regulă, se ajunge la asemenea performanţe după mai mult de douazeci de ani de muncă la catedră. Dar regulile sânt facute pentru a fi încălcate de… excepţii. Toate titlurile le-a dobândit în cei doi ani care au precedat numirea sa în funcţia de prefect. Ce spune prefectul despre sine? “Eu vreau sa-mi joc cartea cit mai bine şi să nu cumva să stric imaginea guvernului şi a premierului. Am multe defecte, dar principalele calităti: mă organizez bine. Am ajuns general la 40 de ani, am ajuns şi profesor tot pe la 40, într-adevăr, cam întotdeauna la excepţional, dar m-am bătut pentru treaba asta, să ştiţi. Am căutat să am cât de cât acoperire”.

A crescut în trei ani cât alţii în zece

Gabriel Oprea termina, în 1990, la fără frecvenţă, Facultatea de Drept a Universitaţii Bucureşti, secţia Administrativ. De la această secţie nu putea ajunge niciodată magistrat, ci doar consilier juridic pe probleme administrative. În 1997 urmează cursurile Colegiului Naţional de Apărare. Îşi ia doctoratul în drept “in jurul anului 2000”, după cum se exprima profesorul Oprea. “Între 2000 si 2001, dl Oprea a fost director adjunct al Colegiului, în 2001 şi-a luat gradul de profesor în cadrul Colegiului şi tot atunci a devenit profesor asociat de Drept umanitar la cursurile noastre”, ne-a declarat col. prof. univ. dr. Vasile Ozunu, locţiitorul pentru învăţământ al comandantului Colegiului. Generalul Oprea a sărit toate celelalte titluri didactice intermediare.
Conform statutului cadrelor didactice, pentru ocuparea funcţiei de profesor universitar, aspirantul trebuie sa aibă “o vechime minimă la catedră de nouă ani în învăţământul superior sau în cercetare ştiinţifică de profil. Pentru candidaţii care provin din afara învăţământului sau cercetării ştiintifice, se cere o vechime de cel putin 15 ani de activitate în profilul postului pentru care concurează”. Nici una dintre condiţii nu este îndeplinită de Gabriel Oprea. Mai mult, el devine şi conducător de doctorat în «Ordine publică şi siguranţă naţională», începând de anul trecut. Criteriile de evaluare pentru conferirea calităţii de conducător de doctorat, pe care le-am obtinut de la Ministerul Educatiei, specifică patru condiţii pentru obţinerea titlului în domeniul juridic: “Să fie o autoritate recunoscută în domeniul în care urmează să i se acorde conducerea de doctorat; să aibă publicate, în calitate de autor unic, trei lucrări monografice cu recunoaştere naţională şi internaţională; să fie autorul a 40 de articole/studii publicate în reviste de specialitate; să aibă o vechime de cel puţin zece ani ca titular în învăţământul superior sau în cercetarea ştiinţifică de profil”. Din aceste condiţii, se pare că prof. univ. dr. Gabriel Oprea nu a bifat-o decât pe cea a celor 40 de articole publicate în revista Colegiului Naţional de Apărare, al cărui director adjunct a fost.
Este greu de înţeles cum nume de rezonanţă în Drept au devenit profesori universitari după mai mult de zece ani de la susţinerea tezei de doctorat, iar Gabriel Oprea a reuşit această performanţă în numai un an. Este iaraşi greu de înţeles cum profesori cu ani grei de experienţă la catedră nu reuşesc să treacă de furcile caudine ale Comisiei de evaluare pentru conferirea calităţii de conducator de doctorat, în timp ce Gabriel Oprea obţine titlul la doar un an după ce devine profesor universitar. Explicaţia pe care ne-o dă Gabriel Oprea? “Dacă te baţi, sânt şi excepţii, aţi înţeles?”

Daca te baţi, sânt şi excepţii

“Generalul bg. de justiţie prof. univ. dr.” Gabriel Oprea se prezintă, când are ocazia, ca militar şi magistrat. Curiozitatea ne-a împins să aflam mai multe despre omul care, la doar 42 de ani, are atâtea titluri şi grade. Gabriel Oprea a terminat Şcoala de Ofiţeri de la Sibiu, specializarea Intendenţă, în 1983 (n.r. – intendenţa este serviciul care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană şi echipament). În 1990 devine consilier juridic în MApN, dar e “trimis” pe litoral să comande două complexuri hoteliere ale armatei. După ce e avansat în grad “la exceptional”, în 1993 trece în rezervă cu gradul de maior şi intră în afaceri imobiliare. Revine în forţă în 2000 direct cu gradul de colonel. Un an mai târziu, e deja general. Încă un an şi ajunge prefect al Capitalei. Surse militare care doresc să-şi păstreze anonimatul ne-au declarat că avansarea în gradul de general a lui Gabriel Oprea s-a făcut la propunerea premierului Adrian Nastase, fără ca ofiterul să mai treacă prin Colegiul MApN, format din 12 generali. Avansarea a fost solicitată preşedintelui Iliescu întrucât Gabriel Oprea avea să ocupe funcţia de preşedinte al Rezervelor de Stat. A ajuns general fără să mai respecte obligaţia de vechime în gradul de colonel de trei ani, forţând Legea nr. 80/1995. Avansarea s-a făcut iaraşi la exceptional. Aşa a parcurs şi traseul universitar.

“Am căutat să am cât de cât acoperire”

Domnule Oprea, vă prezentaţi ca ofiter de justiţie militară. Ce înseamnă această funcţie? Sunteţi magistrat?
Am fost ofiţer de justiţie militară, şi asta este arma pe care o reprezint eu acuma, în calitate de militar activ. Acuma sînt…
Prefectul Capitalei.
Prefectul Capitalei, exact.
Lucrarea de doctorat când aţi prezentat-o?
În procedură penală.
Când?
Deci doctoratul a durat vreo patru-cinci ani, deci în jurul anului 2000 am devenit doctor. La domnul Ion Neagu, în procedură penală.
În 2001 aţi devenit profesor universitar la Colegiul Naţional de Apărare. Până să obţineţi acest titlu aţi mai predat undeva?
Ca să ajungi profesor trebuie să ai un numar de lucrări ştiintifice, un număr de participări la nişte colocvii, un numar de cărţi. Eu am trecut aceste baremuri şi am devenit profesor universitar în cadrul Colegiului Naţional de Apărare a Ţării (n.r. – titulatura corectă este Colegiul Naţional de Apărare). Am fost şi director adjunct pe-acolo, m-aţi înteles?
Dar aţi parcurs toate etapele de acordare a titlurilor didactice, aţi fost mai întâi preparator, apoi asistent, lector, conferenţiar?
Nu este obligatoriu să parcurgi toate etapele dacă faci cercetare ştiinţifică, m-aţi înţeles? Poţi să le parcurgi pe toate, dar dacă eşti cercetător ştiinţific în domeniu şi îndeplineşti criteriile se formează o comisie şi devii profesor universitar. Eu am devenit perfect legal, dacă asta vă interesează.
Este adevărat că dl Adrian Nastase v-a propus pentru acordarea gradului de general?
Binenţeles, era şeful meu. Eu eram şeful Rezervelor de Stat, am fost o perioadă trecut în rezervă, m-aţi înţeles? Asta începând din ‘93. În momentul în care am fost numit şeful Rezervelor de Stat, aici exista o dublă funcţie: şi militară, si civilă, secretar de stat, dar cu funcţie de general de corp de armată. Am beneficiat de prevederile Legii 80, în care trebuie să ai gradul funcţiei, am avut rezultate foarte bune, m-aţi înţeles? Aşa. Am fost propus de dl premier la gradul de general. Aşa, şi dl preşedinte… a dat decretul.
Acum mai predaţi la vreo facultate?
Da, în limita timpului, predau un curs de Drept umanitar la Colegiul Naţional de Apărare.
Conduceţi şi lucrări de doctorat?
Da, începând din acest an, am căpătat şi această calitate. Eu am următoarea politică: să fac treabă aici. Vreau să vă spun că am fost propus să candidez la functia de primar general al Capitalei, am refuzat fiindcă vreau să-mi fac treaba aici. Deci, nu fac nimic electoral.
Dar eu am auzit că veţi fi ministru.
Asta e altceva. Într-o asemenea funcţie nu te propune decât premierul, şi pentru asta trebuie să ai anumite rezultate. Deci aici bănuiesc că la nivelul ăsta se discută.
Dar niciodată mie premierul nu mi-a spus că mă are în vedere să mă facă ministru, niciodată. Eu vreau să-mi joc cartea cât mai bine şi să nu cumva să stric imaginea guvernului şi a premierului. Am multe defecte, dar principalele calitati: mă organizez bine. Am ajuns general la 40 de ani, am ajuns şi profesor tot pe la 40, într-adevar cam întotdeauna la excepţional, dar m-am bătut pentru treaba asta, să ştiţi. Am căutat să am cât de cât acoperire.
Sunteţi cam tânar şi pentru gradul de general, şi pentru titlul de profesor universitar.
Probabil, dar numai în condiţiile legii şi numai dacă te baţi şi sânt şi excepţii, aţi înţeles?

Cotidianul, 06.11.2009 -Gabriel Oprea, generalul prezidenţial şi faptele sale de arme

Traian Băsescu şi-a făcut aproape un crez, la începutul mandatului său de preşedinte al ţării, din redarea demnităţii Armatei României. A spus că o va face şi prin măsura acordării cu parcimonie a gradului de general. Văzându-l pe Gabriel Oprea, ridicat la cel mai mare grad militar – general de patru stele – pe timp de pace al Armatei României, nu e greu de închipuit ce o fi fost în sufletul oştenilor. În sufletul acelor militari pursânge care şi-au trăit, cei mai mulţi dintre ei, mai mult de jumătate din viaţă în cazărmi. Sau pe câmpurile de instrucţie şi aplicaţie. Ori la munca forţată şi înjositoare pentru un militar profesionist pe ogoarele ceapiste şi pe şantierele naţionale. Sau, mai nou, în războaiele în toată regula din teatrele de operaţii unde România este prezentă cu trupe combatante. Gabriel Oprea este liderul noului grupul parlamentar care nu are deocamdată un statut legal. Gabriel Oprea are meritul de a-i susţine acţiunile lui Traian Băsescu. Despre meritele care i-au adus stelele de general pe umeri vorbeşte însuşi politicianul plecat din PSD. Acelaşi care a folosit uniforma militară pe afişele electorale la alegerile parlamentare din 2008. Prin demersul său de a-i invita la aşa-zisele consultări – în urma cărora l-a desemnat drept premier pe Liviu Negoiţă – pe parlamentarii din acest acest ciudat grup, Traian Băsescu a dat de pământ cu prevederile legale. Legi de care, altfel, face atâta caz. Pentru cunoscători, Negoiţă (altfel un destoinic primar al sectorului 3 al Capitalei) este cunoştinţă a domnişoarei Laura Andreşan. Gabriel Oprea a fost invitatul, joi seară, al Oanei Stancu şi al lui Adrian Ursu în emisiunea Ora de Foc de la Realitatea TV.
Răspunsurile halucinante ale generalului prezidenţial, în dialogul reprodus mai jos:
Adrian Ursu: Haideţi să mai lămurim un lucru atunci, apropo de cum se modifică răsplata, după fapta politică. Domnule Oprea, vă invit să urmăriţi nişte imagini şi pe urmă o să vă pun o întrebare. Sunt nişte imagini, nu sunt de la noi din ţară, dacă le avem pregătite? Sunt imagini de teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan. Când aţi fost ultima dată în Irak sau în Afganistan, domnule Oprea?
Gabriel Oprea: Vă răspund imediat, pot să vă răspund?
Adrian Ursu: Vă rog.
Gabriel Oprea: Să ştiţi că în armata română, ca în oricare armată din NATO, nu sunt numai infanterişti, sunt şi profesori universitari, sunt şi medici universitari…
Adrian Ursu: Corect. Pusesem o întrebare simplă.
Gabriel Oprea: Vă răspund imediat. …sau ofiţer de justiţie militară. Eu sunt general de justiţie militară. Dacă mă cheamă cineva în Irak, pe justiţie, mă duc în Irak. V-am răspuns la întrebare.
Adrian Ursu: Mulţumesc, asta era curiozitatea mea, am crezut că aţi fost acolo în teatrele de operaţiuni, unde avansările în grad sunt justificate într-un fel. Ce fapte de eroism vă califică pentru cele două stele pe care le-aţi primit în mai puţin de un an?
Oana Stancu: Patru în total.
Gabriel Oprea: Pot să vă răspund?
Adrian Ursu: Vă rog, de aceea am întrebat.
Gabriel Oprea: Deci prima stea, domnul Ursu, am primit-o în anul 2001, eram preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, funcţie de secretar de stat, iar pe statul Ministerului Armatei, funcţia de general de trei stele.
Oana Stancu: Pot să vă întreb câţi ani aveaţi la vremea respectivă?
Gabriel Oprea: Da, 40 de ani.
Oana Stancu: Mulţi înainte!
Gabriel Oprea: Am îndeplinit toate criteriile, am avut, se pare, rezultate bune şi foarte bune şi am fost avansat la gradul de general. A doua stea, domnul Ursu, eram prefectul Capitalei, am fost ministru delegat pe administraţie şi am primit a doua stea, iarăşi, pentru rezultate considerate bune.
Adrian Ursu: Rezultate în ce domeniu?
Gabriel Oprea: Deci eram general activ şi am fost prefectul Capitalei. În momentul când cineva te avansează, face nişte propuneri, în mod normal trebuie întrebat cel care te avansează.
Adrian Ursu: Pe vremea când trebuia să îl blocaţi pe domnul Traian Băsescu, prin acţiuni în contencios, la Capitală?
Gabriel Oprea: Nu l-am blocat niciodată, nici pe Traian Băsescu şi pe nici un primar.
Adrian Ursu: Nu ăsta a fost rostul numirii dumneavoastră acolo?
Gabriel Oprea: Probabil, dar ştiţi ce am făcut eu acolo? Nu ştiţi.
Adrian Ursu: Vă întreb.
Gabriel Oprea: Vă răspund dacă mă lăsaţi. În momentul când am fost, şi vă rog să verificaţi, prefectul Capitalei, eram general activ, am spus un lucru şi m-am ţinut de el: am venit aici să lucrez împreună cu primarul general al Capitalei şi primarii de sector, pentru bucureşteni şi vă rog să verificaţi dacă am făcut acest lucru. Se pare că s-a considerat că…
Adrian Ursu: Haideţi să ajungem la steluţele astea de acum.
Gabriel Oprea: E în ordine. A treia stea am primit-o în anul 2008…
Adrian Ursu: Anul trecut adică, de 1 decembrie.
Gabriel Oprea: Anul trecut, iar a patra stea, în primul rând…
Adrian Ursu: De ce aţi primit-o pe aia din 2008, că nu ne-aţi spus, ce aţi mai făcut eroic între timp?
Gabriel Oprea: În primul rând ar trebui să întrebaţi pe cel care m-a avansat, da? Pe… să-l întrebaţi.
Adrian Ursu: Dar dumneavoastră vi s-a părut firesc să o primiţi?
Gabriel Oprea: În 2008 sau 2009?
Adrian Ursu: Cea din 2008.
Gabriel Oprea: În 2008 am fost propus şi am fost avansat, probabil pentru expertiza care am avut-o ca parlamentar în comisiile de control SRI şi comisia de apărare şi ordine publică.
Adrian Ursu: Domnule Oprea, e plină ţara de oameni cu expertiză în diverse domenii.
Gabriel Oprea: Am înţeles. Ar fi bine să-i întrebaţi pe cei care m-au avansat.
Oana Stancu: Şi a patra?
Gabriel Oprea: Iar în 2009, încă o dată, am înţeles că domnul preşedinte a apreciat modul cum, în scurta perioadă de la Interne, mi-am dat demisia şi nu am numit pe oameni, pe funcţii de siguranţă naţională şi nu am creat vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale.
Oana Stancu: V-a dat o stea în plus pentru cum v-aţi dat demisia?
Adrian Ursu: Deci dumneavoastră luaţi stele şi când urcaţi, şi când cădeţi? Înţeleg că aţi luat o stea când aţi fost numit şi o stea când v-aţi dat demisia.
Gabriel Oprea: Pot încă o dată, trecând peste ironia dumneavoastră, să vă explic…
Adrian Ursu: Păi aşa e viaţa, ce să facem?
Gabriel Oprea: Eram ministrul Administraţiei şi Internelor, şi mi-am dat demisia decât să numesc în funcţii, vorbesc foarte serios, în funcţie de siguranţă naţională oameni care, conform anumitor documente, prezentau vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale. Şi am preferat să îmi dau demisia.
Oana Stancu: Domnule Oprea, ştiţi când a luat generalul Milea a patra stea?
Andreea Pora: Dar, de exemplu, domnule Oprea, că poate meritaţi steaua aia…
Oana Stancu: Post-mortem, pentru că a refuzat să dea ordinul acela la revoluţie. Ştiţi că nici fratele lui Ceauşescu, Ilie Ceauşescu, ministrul adjunct al Apărării, nu a avut decât două stele? Nu vi se pare totuşi suspect, în ţara asta? Nu numai dumneavoastră aţi luat, şi domnul Onţanu, şi domnul Iordănescu.
Gabriel Oprea: Am înţeles. Dincolo de ironia dumneavoastră, nu ar fi bine să îi întrebaţi pe cei care mi le-au dat?
Oana Stancu: Şeful statului a răspuns că e simbolic gestul domniei sale. Vă întrebăm pe dumneavoastră dacă vă simţiţi în regulă cu aceste avansări…?
Gabriel Oprea: Mă ascultaţi puţin? M-aţi întrebat şi nu pot să nu vă răspund. Când eşti general activ sau militar activ, au un anumit avantaj aceste stele, creşti în rezervă, chiar sunt simbolice, nu câştigi nici un leu, chiar este o dovadă de respect şi de simbolism.
Adrian Ursu: Dar mai aveţi de luat ceva, sau s-a terminat, gata, ne liniştim?
Gabriel Oprea: În cazul meu s-a terminat, domnule Ursu.
Adrian Ursu: Ce mai puteţi primi?
Mircea Dinescu: Mareşal. Este gradul de mareşal în armata română, da?
Gabriel Oprea: Cum să nu, numai că în anumite condiţii se acordă.

LUNI, 10 MAI 2010
Relaţia „sepia” dintre generalul Gabriel Oprea şi Omar Hayssam
Actualul ministru al Apărării Naţionale, generalul cu patru stele (în rezervă) Gabriel Oprea, a fost surprins în urmă cu câţiva ani alături de unul dintre agenţii de bază ai PSD, Omar Hayssam. Cel care avea să devină, oficial, terorist, în urma organizării răpirii celor patru jurnalişti români din Irak, a fost coordonat pentru foarte multă vreme de ofiţerul SIE Ristea Priboi, atât înainte, cât şi după trecerea acestuia din urmă în rezervă (1997) cu gradul de colonel. Pe de altă parte, dincolo de legătura cu Priboi, relaţiile lui Hayssam cu diverse servicii de informaţii străine sunt deja de notorietate şi, în acest context, relaţia lui cu generalul Oprea ridică anumite semne de întrebare, ceea ce i-a determinat pe adversarii lui să-l tot atace pe această direcţie.

După cum se ştie, despre Gabriel Oprea, actualul ministru al Apărării Naţionale, s-au spus multe în timpul ultimei campanii electorale, chiar dacă informaţiile lansate pe piaţa mass media n-au fost însoţite, întotdeauna şi de dovezi. Una dintre acuzaţiile aduse viza relaţia sa directă cu Omar Hayssam, teroristul a cărui libertate a fost cerută şi obţinută chiar de către cel care-l anchetase, adică de ex-procurorul Ciprian Nastasiu.

Două au fost direcţiile de atac pe relaţia Oprea. Prima viza primirea lui Hayssam în PSD şi sponsorizările acordate oficial acestui partid, iar cea de-a doua se referea la relaţia directă dintre româno-sirianul Hayssam şi psd-istul Gabriel Oprea. Dacă prima direcţie de atac a putut fi uşor susţinută, chiar şi numai datorită celebrelor canadiene albastre purtate de liderii de vază ai PSD Ilfov (condus atunci de Gabriel Oprea!) în campania electorală din 2004, obiecte plătite de Hayssam, pentru cea de-a doua n-au apărut decât declaraţii ale unor apropiaţi ai celor doi. Cea mai importantă dintre aceste mărturii, dar şi cea mai des vehiculată de către adversarii lui Oprea, a fost celebra declaraţie a lui Mohamad Munaf, dată în faţa autorităţilor române din Irak.

“Omar Hayssam are relaţii puternice cu Gabi Oprea, preşedintele PSD (Ilfov) şi, din câte mi-a spus Omar Hayssam, i-a ajutat cu tot ce au avut nevoie pentru alegeri cu o sumă între 600-700 mii dolari americani şi mi-a mai spus Omar că dacă va păţi ceva să-l sun pe Gabi Oprea şi mi-a spus numărul său de telefon şi anume 0721.121.212, dar mi-a spus să nu-l scriu, ci să-l memorez” – a declarat Munaf.
Deşi a fost făcută în 2005, declaraţia lui Munaf n-a fost încă atacată în vreun fel. Mai mult chiar, Oprea şi-a păstrat numărul de telefon memorat de complicele lui Hayssam.

Dacă declaraţia din care am reprodus fragmentul de mai sus a fost preluată şi răspândită de presa controlată de mafia PSD-PNL, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu fotografia alb-negru a întâlnirii dintre cei doi. Este vorba despre un instantaneu surprins la una dintre întalnirile publice ale lui Hayssam cu liderul PSD Ilfov, de atunci, generalul Gabriel Oprea, fost prefect al Capitalei în perioada 2002-2003. Fotografia mi-a fost „plasată” cu scopul de a fi publicată în campania electorală din toamna trecută, dar am refuzat s-o folosesc din motive de deontologie profesională. O public însă, acum, pentru că ea nu mai poate fi folosită în bătălia politică.

Întâlnirea imortalizată nu a fost deloc întâmplătoare, ci a avut scopul de a sublinia legătura existentă, atunci, între evazionistul sirian şi liderul PSD. Pentru Hayssam a fost mai puţin o întâlnire “de lucru”, cât o ocazie de a arăta celor din jur că se bucură de protecţia unora precum generalul Gabriel Oprea. O ocazie fructificată în stilul personal al lui Omar, individ care datorită infracţiunilor multiple comise până atunci şi muşamalizate la nivelul Finanţelor, Poliţiei sau Parchetului, avea nevoie să se ştie că el este intangibil câtă vreme se află sub aripa mafiei PSD. După ce PSD-ul a pierdut Puterea şi a început să fie ameninţat serios cu arestul, Hayssam s-a grăbit să-şi asigură o nouă protecţie şi a pus la cale răpirea jurnaliştilor români din Irak…

Dintre foştii lui prieteni de odinioară au rămas, astăzi, la putere, doar câţiva. Unul dintre ei este şi ministrul Apărării, Gabriel Oprea.

Citeşte mai mult: http://badeadan.blogspot.com/2010/05/relatia-sepia-dintre-generalul-gabriel.html#ixzz1lOV1VZAD

Acestea sa fie „anumite conditii” la care se refera Oprea, pentru a ajunge maresal?
Si, de ce ne mai miram? Cititi! Raspunsurile unui ofiter de izmene ajuns general de „justitie militara.” Zice el. Plangem noi. Imberb. Emasculat. Limitat in gandire si vocabular acesta este omul din fruntea armatei tarii. Nu te supara Antonescu. Nici voi marii generali si patrioti ai tarii mele. Va trece. Asa este. Insa vor ramane faptele lui. Durerea si umilinta noastra. Sufar, nu pot sa nu-mi pun o intrebare: „chiar a murit patriotismul in tara asta? Toti ofiterii, soldatiii armiei Romane, sunt morti?” Nicio reactie. Nimic. Halal. Nu-mi spuneti de „dizidentul ” din campii, Gheorghe. Lasati-l, pentru mai tarziu, cand va raspunde si el pentru tot. A facut un joc al lor. Ne-a luat de prosti. Praf in ochi. Cititi. Faceti o cruce mare si ganditi-va, scuipandu-va in san, unde a ajuns tara noastra. Cine sunt cei care ne conduc. Isi bat joc de tot. Istorie. Popor. De noi, niste blajini ce am uitat sa vrem…

P.S. Narcisa Iorga, cand a luat interviul lucra la Jurnalul National. Nu se vopsise in portocaliu. Cum ar suna acum un interviu al ei cu g-ral-ul **** Oprea? Javre!
Cu prietenie, speranta si ocrotire,
Marian NICULESCU