Stimată Doamnă Ambasador,
Subsemnatul Ion Coja, vă scriu pentru a doua oară, de data aceasta într-o chestiune de ordin personal, drept care aştept din partea Excelenţei Voastre un răspuns şi, mai ales o acţiune, o reacţie, prin care să contribuiţi la reinstaurarea ordinii pe care au tulburat-o câţiva concetăţeni ai Excelenţei Voastre. Pe scurt, am primit o scrisoare, scrisoare de ameninţare cu moartea, din partea Organizaţiei Supravieţuitorilor Holocaustului din Tel Aviv, prin care mi se aducea la cunoştinţă că 10 rabini din Israel, din Aliaua românească, vreme de câteva zile au rostit asupra mea blestemul Pulsa de Nura, un blestem groaznic, care vizează atât persoana mea, cât şi familia. Motivul care a atras asupra mea această cumplită pedeapsă îl constituie informaţia care a ajuns la venerabilii rabini cum că eu, Ion Coja, într-o scrisoare dechisă adresată preşedintelui Traian Băsescu, aş fi cerut, recomandat sau propus producerea unui nou holocaust împotriva evreilor din România. Mărturisesc, dacă această informaţie ar fi corectă, aş zice că blestemul ce ar urma să cadă asupra mea este prea blând faţă de gravitatea faptei mele. Din fericire, informaţia este greşită, iar vina pentru răspândirea ei revine integral lui Aurel Vainer, cetăţean român, pe care îl voi chema în faţa instanţei pentru a da socoteală.
Rugămintea mea către Excelenţa Voastră se referă la cetăţenii evrei din Asociaţia Supravieţuitorilor Holocaustului, autori ai scrisorii de ameninţare cu moartea, şi mai ales mă refer la cei 10 onorabili rabini pe care eu nu am cum să-i caut, nu am cum să-i găsesc, pentru a le explica în ce fel s-au înşelat – mai exact spus au fost înşelaţi, de Aurel Vainer. Aşadar, vă rog pe Dumneavoastră, ca reprezentantă a statului Israel, să apelaţi la instituţiile capabile să vă ajute – mă gândesc la Mossad sau alte structuri echivalente, pentru a fi identificaţi autorii scrisorii, precum şi rabinii implicaţi, pentru a li se prezenta starea de fapt a lucrurilor şi pentru a se găsi soluţia reparatorie. Onorabilii rabini au dat prea mult credit unui evreu din România despre care evreii din România au multă reţinere atunci când e să-l ia în serios…
Ataşez acestei scrisori câteva texte din care se va înţelege adevărul despre sentimentele mele faţă de evrei, poziţia mea faţă de ideea de Holocaust în România şi motivaţia gesturilor şi atitudinii mele, pe care fie anumite interese meschine ale unor indivizi de teapa lui Aurel Vainer, fie neputinţa lor de a înţelege un text, i-a determinat să vadă în mine un antisemit. Sunt destul de inteligent ca să nu fiu antisemit sau antirus ori antiţigan etc. Nici măcar un Aurel Vainer sau Radu Ioanid sau Vladimir Tismăneanu, oricât de mulţi ar fi şi oricâte crime vor mai săvârşi împotriva neamului românesc, nu vor face din mine, peste noapte, un antisemit. Mult mai mare decât dispreţul meu pentru astfel de indivizi este respectul pentru părinţii mei, pentru profesorii şi mentorii mei spirituali, de care m-ar dezice orice semn aş da de confuzie între mai sus numiţii infractori şi poporul evreiesc.
De asemenea, vă rog ca textele anexate acestei scrisori să fie aduse la cunoştinţa presei din Israel. Am prieteni şi rude în Israel, ţin ca ei să fie corect informaţi asupra persoanei mele. Stau la dispoziţia oricui pentru a da orice informaţie legată de activitatea mea publică.
Cu urări de bine, din partea mea şi a colegilor din Vatra Românească, la adresa persoanei şi familiei Excelenţei Voastre, la adresa celor pe care îi reprezentaţi în România,
Ion Coja, Bucureşti, 16 martie 2007
Fiul spune Adevarul fara impatimire, iarta si lasa dreptatea Lui Dumnezeu sa lucreze. Robul spune “adevarul” inchipuit de el, cu incrancenare, cu ura cu sete de razbunare atunci cind esafodajul construit de el se prabuseste.
Parintele Nicolae Velimirovici face o distinctie intre fiu si rob.
“Un rob îşi blesteamă vrăjmaşii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvântează, pentru că el pricepe.”
“Căci un fiu cunoaşte că vrăjmaşii săi nu îi pot atinge viaţa.”
“Prin urmare, el păşeşte slobod în rândul lor şi se roagă Domnului pentru ei. ” —
Din Rugăciuni pe ţărmul lacului, 1999
Domnule Profesor,
Dumnezeu sa va binecuvanteze. Nici un blestem nu se atinge de cei care spun adevarul, blestemul nedrept are dinamica bumerangului.
Ceea ce se intampla este prigoana, iar asta se intampla negresit cu cei care lupta impotriva duhului minciunii si al mortii cre stapineste aceatsa lume. Cind sunteti cu Hristos veti invinge.
Sunt de acord cu dumneavoastra ca aceasta minciuna despre holocaustul din Romania este foarte grava, pentru ca rastoarna (in mintile si asa strambate prin minciuna si manipulare) un sens al istoriei pe care noi ca Romani crestini l-am avut. Aceasta minciuna incununeaza eforturile denigrarii itoriei nationale si a culturii noastre pe care oamnei fara Dumnezeu le-au perpetuat cu un zel de neinfranat in timpul comunismului dar parca si mai virulent dupa 89 incoace. Adevarul are calitatea de a iesi mereu la suprafata prin curajul unor oameni ca dumneavoastra, iar cei care lucreaza nemernicia vor cadea prin propriile lor cai.
Dumnezeu sa va aibe in paza,
Sarbatori fericite.
O serie de oameni stiu sa fie duri acasa la ei, in fata pc-ului. Insa nu mor caii cand vor cainii. Dumnezeu o sa-l judece si pe Ion Coja pentru binele facut Romaniei, cat si pe ceilalti duri care vor raul acestei tari
Citesc cu interes articolele Dumneavoastra. Continuati sa scrieti si sa aduceti adevarul la lumina. Dumnezeu Sa Va Binecuvanteze!
Ion Coja – se plinge de a fi amenintat din partea supravietuitorilor holocaustului din Tel Aviv, si din partea a 10 rabini care n-ar avea altceva de facut decit sa-l “blesteme”…
In acelasi timp – scrie un comentariu (pe care-l semneaza) in care se ameninta !
Este ceea ce numin : un element schizoid !
Ion Coja, sfatul meu este de a consulta cit mai repede posibil, un psihoterapeut sau un psihanalist… aveti nevoie !
Esti un mare cacat ma ioane – antisemit imputit.
Te ardem noi – n-ai tu grija.
Iti stim adresa – si te vom ataca in momentul cel mai propice.
Ala care te va arde va fii stincan ca si tine.
Stii tu ca romanii – pentru bani – isi fut si mama